Pagină realizată de către departamentul web al SC Educațional Concept SRL

E d i t u r a   B i f r o s t   p e   S o c i a l   M e d i a

M i h a e l a   C h i ț a c

  1. ro
  2. sv
  3. en

Mihaela Marilena Chițac, artist vizual, poet și traducător, s-a născut în 1956 la București.

A absolvit Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, specializarea grafică și este licențiată a Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității București din 1990.

Debut literar în „Avant Post”, Revista Societății de Mâine, 1992.

Profesor de limba engleză și coautor al manualelor școlare English Forever, (X-XI), apărute la Editura Didactică și Pedagogică (București, 2003, 2004).

A scris și publicat volume de poezie cu ilustrații proprii: „Culoare prin cuvânt”, Editura Didactică și Pedagogică, 2006; „Prin grădina Evei”, Editura Lumina Tipo, 2013; „Farmecele Ellei”, Editura Integral, 2016, un Calendar ilustrat 2016, „Poezia”, Editura Lumina Tipo, 2015, În umbra pajurii, Editura eCreator, Baia Mare,  2019 și cărți de versuri pentru copii: „Ceata lui Truli-Ruli”; „Școala lui Horhe: Alfabetul”; „Școala lui Horhe: Numerele”, Editura Galaxia Copiilor, ALL, București, 2013, Aripioare... Zbârli-Zburli, Editura Coresi, 2019. 

Este prezentă în reviste și în antologii literare: Poezia iubirii, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2012; Înzăpezirea cuvântului, Desprimăvărarea cuvântului, Întomnarea cuvântului, Paradisul iubirii, Vara sentimentelor, Editura eCreator, Baia Mare, 2018, 2019, 2020 și deține din 2019 calitatea de membră a Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație.

Fiind aproape tot timpul în preajma cărților prin natura profesiei, a redactat, stilizat și tradus diverse cărți, dicționare de artă și texte în cadrul editurilor Monitorul Oficial R.A., Didactică și Pedagogică (EDP), Uranus, Niculescu, Lumina Tipo etc. (Bakevski, Petre, „În umbra spadei – Alexandru cel Mare”, EDP, 1999; Sasoon, Donald, „Leonardo și povestea Mona Lisei”, EDP, 2008; Troya, Carlo, „Argumente pentru rescrierea istoriei europene”, Uranus, 2017). A realizat traduceri și retroversiuni din și în limba engleză la majoritatea albumelor de artă apărute la editura Monitorul Oficial (Florescu, Eugenia, „Colecția de artă a Camerei Deputaților, 2001-2002”, RAMO, 2001, 2002; Leahu, Gheorghe, „Sibiu – 2007”, 2006, RAMO; Mărginean, Viorel, „Viorel Mărginean”, 2004, RAMO; Theodorescu, Răzvan, „România în patrimoniul UNESCO”, RAMO, 2011; Cebuc, Alexandru, „Luchian”; „Grigorescu”, 2007, „Tonitza”, 2008, RAMO; Tița, Marius, „Emil Ciocoiu”, Editura Arc 2000, 2008; „Marcel Chițac, Pictură. Painting”, RAMO, 2013; „Augustin Costinescu, Cartea Donației”, 2015; „Letiția Oprișan, Pictura”; „Letiția Oprișan, Grafica”, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, 2016; 2017; Șurlea, Crinu Cornel, „Peștișorul de aur și o singură dorință” / „The Golden Fish and A Single Desire”, The Art Collection, 2013; Strigătul / The Scream, Monitorul Oficial, 2017) etc.

Ca artist plastic, membru al Uniunii Creatorilor Profesioniști, a avut expoziții de pictură personale (2006, 2007, 2013, 2015, 2019, 2020), de grup (1991, 1992, 2007, 2009, 2014, 2019, 2020) și colective (1975 – 2020) în galerii de artă din București și din țară. A luat parte la tabere de creație, a făcut excursii de documentare în țară și în străinătate, având lucrări în colecții particulare și muzeale.

 

COMENTARII CRITICE

 

Prin lucrările sale invadate de culoare, prin verva, pulsaţia şi moliciunea peisajelor, a florilor, a acoperişurilor, a dealurilor şi luminişurilor, Mihaela Marilena Chiţac defineşte o lume a figurativului transfigurat în sentimente, în dragoste şi căutare. Ele sunt o amplă desfăşurare vegetală, caracterizată printr-o cromatică intensă şi plină de vitalitate. Aici, ca şi în poezie, culoarea se lasă sedusă de stările sufleteşti ale artistei. Întâlnim aceeaşi moliciune dată de curbele dealurilor, aceeaşi atmosferă de linişte, de poezie, de graţie. Dacă primele lucrări sunt mai elaborate, mai diseminate din punctul de vedere al imaginii de ansamblu şi mai realiste, tablourile recente au transgresat puţin către oniric. Culorile sunt mai intense acum. Dar volumele, liniile ample domesticesc violenţa tonurilor. Au aceeaşi graţie, aceeaşi destindere, aceeaşi muzicalitate de flaut pe care ţi-o inspiră lectura versurilor ei. Poate este un semn al temperamentului artistic această absenţă a încrâncenării, ce lasă loc căldurii, iubirii, sentimentului, muzicii. Nu întâmplător amintesc de muzică, dar armoniile sunt cele ce domină atât versurile, cât şi pastelurile. Mihaela Marilena Chiţac se rosteşte pe sine atât în poezia ei, cât şi în pictură. Sunt exerciţii de sinceritate care impresionează. Artista se axează pe puterea de sugestie a simbolului, a metaforei, pentru a aduce în prim-plan o lume interiorizată, evadată din cotidian.” (MARIA DOBRESCU, 2006)

 

„Mihaela Marilena Chițac este, așa cum ne mărturisea artista, o neliniștită, o căutătoare de frumos în sensul creării frumosului prin mai multe mijloace. Când nu pictează sau desenează, scrie, răspunzând firesc unei cerințe intime și unor gânduri și idei orientale în care scrierea este o continuare a desenului. Așadar, Mihaela Chițac se raportează la cuvânt și la culoare, iar volumul artistei apărut în 2006 – el însuși un obiect frumos în sine – confirmă plăcerea pe care artista o resimte și când scrie, și când desenează. Plimbarea aceasta de la culoare la cuvânt și de la cuvânt la pictură o însuflețește și-i motivează gândurile. Vorbind despre neliniștea artistei, ea ține de temperament și de sentimentul împlinirii. Abordările artistei sunt diverse: studiul după natură, pe de o parte, și problema decorativă, care o interesează în egală măsură. Chiar și tehnic avem surprize plăcute. Lucrează în acrilice pe pânză și apoi în tehnici mixte: pictură, colaj pe lemn în panourile decorative. Prin colajele izbutite, Mihaela Chițac recreează atmosfera proprie mozaicurilor bizantine. Prospețimea și forța vitală sunt poate termenii-cheie care-i caracterizează opera. Mihaela Marilena Chițac este un suflet sensibil, cu ale cărui impetuozități ne întâlnim într-o pictură atent construită. Lucrările artistei-poete – fie că sunt rezultatul dialogului urzit peste timp cu mozaicurile bizantine, fie că reprezintă peisaje prin fața cărora pictorița a trecut și meditat – au o materialitate fin gândită. Constant în creația Mihaelei Chițac, acest palpabil definitoriu este când difuz, aproape transparent, când dimpotrivă, îngroșat și puternic marcat, cele două abordări fiind cu atenție picturală întrebuințate. O gamă cromatică de pământuri și brunuri catifelate ne relevă o personalitate delicat colorată care păstrează din bogăția pigmenților esențe rafinate.” (ROXANA PĂSCULESCU, 2007)

 

Tehnica mixtă şi culorile puternice, tripticele, portretul votiv, iată doar câteva din imaginile care-i caracterizează bogata colecţie. Mihaela Chiţac se transpune în operele sale, trăieşte prin fiecare lucrare, dându-ne astfel ocazia să privim lumea prin ochii unui artist, mereu fascinat de un colţ de lume, de muzicalitatea formelor, de parfumul delicat al trecerii timpului, de material şi de imaterial. (MARIELA VANU, 2007)

 

„Realitatea este percepută spațial și coloristic, deoarece – nu-i așa ? – știm de la anticul Horațiu că poezia și pictura, având scopuri înrudite, utilizează căi de dialog cu publicul asemănătoare. Putem vorbi la Mihaela Marilena Chițac și de o reprezentare picturală a realității, ea filtrând culorile (senzațiile) printr-o retină personală extrem de flexibilă. Nu întâmplător volumul de debut se numește „Culoare prin cuvânt” (Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2006) și conține texte intitulate sugestiv Portret, Contur, Pictorul și modelul, Dialog cu pictorul, Clarobscur, O umbră de lumină etc.” (VICTOR TEIȘANU, 2013)

 

„Despre Mihaela Marilena Chițac se poate spune că pictează cu sufletul, o face cu pasiune, cu o totală dăruire, cu inocență, vrând să ne comunice parcă, făcându-ne cu ochiul: „Haideți să ne jucăm împreună”, confirmând încă o dată, dacă mai era nevoie, caracterul ludic al artei.” (MARCEL CHIȚAC, 2013)

...poezia ce înnobilează hârtia pare desprinsă din lumea mitică, iar misticismul ce străbate ca un fir roșu scriitura captivează, valențe de spectaculoasă prospețime existând în versuri îndelung șlefuite, poeta Mihaela Chițac trădându-și astfel un îndelung exercițiu al scrisului. (Ioan Romeo Roșiianu, 2019)

Natura duală a creatoarei, poetă și pictoriță deopotrivă de talentate, se concretizează în poemele inspirate de cel care mânuiește penelul („tu, domn, te-apuci/să mă studiezi în vis”), înfrigurat în momentul inspirației (penelul îți înfoi/și palmele-ți aprinzi/ascunsul când atingi”) să dea naștere unei noi opere („Dialog cu pictorul”). Ca un nou Pygmalion, de data aceasta în ipostază de pictor, el realizează pe pânză o altă Galateea, „cu chip nurliu/cu ochi iscoditori, umbroși”, nudul fiind surprins cu toată dragostea, „într-o inflație de texturi/formând rețele de nervuri/atlazuri, piele și viscoză”... (Nicolae Dina, 2019)

 

REFERINȚE:

 

Cebuc, Alexandru, Enciclopedia artiștilor români contemporani, vol. 6, Arc 2000, București, 2009

 

Florea, Vasile, Arta românească de la origini până în prezent, p. 783, editura Litera, 2016

 

Bienala Internațională de Grafică Mică, Iași, coord. Pamfil, Mihai, editura PIM, 2019

A P A R I Ț I I

E D I T O R I A L E :

Cărțile Mihaelei Chițac publicate de alte edituri pot fi comandate direct de la autoare prin e-mailul

mihaela@chitac.ro